Care sunt diferentele dintre un osciloscop analogic si unul digital
Diverse

Care sunt diferentele dintre un osciloscop analogic si unul digital

Osciloscopul este un instrument de masura al carui scop principal il reprezinta masurarea si vizualizarea semnalelor electrice, intr-o anumita perioada de timp. Semnalul este reprezentat pe display-ul aparatului sub forma unui grafic bidimensional, cu timpul pe axa orizontala (OX) si tensiunea pe axa verticala (OY). In plus, un osciloscop mai poate fi folosit si pentru vizualizarea interdependentei dintre doua semnale. In prezent, exista o gama foarte variata de osciloscoape pe piata, care pot fi clasificate dupa urmatoarele criterii:

1. In functie de memorie. Osciloscopul cu memorie permite inregistrarea unui semnal intr-o singura aparitie si memorarea lui, pentru a fi vizualizat mai tarziu. Pe de alta parte, osciloscopul fara memorie este utilizat de obicei pentru a vizualiza semnalele periodice, care pot genera o imagine stabila pe ecran, sau pentru a urmari evolutia unor semnale cu o variatie foarte lenta.

2. In functie de tehnologia utilizata pentru prelucrarea semnalelor. Osciloscopul clasic este analogic, iar cel modern este digital. In cazul celui din urma, semnalul este digitizat si poate fi afisat, prelucrat si stocat. Orice osciloscop digital are, in mod implicit, memorie.

In ceea ce priveste domeniul de frecventa al unui osciloscop obisnuit, de timp real, acesta este de cateva sute de MHz, dar poate ajunge si pana la cateva sute de GHz pentru osciloscopul cu esantionare, care se bazeaza pe caracterul repetitiv al semnalelor vizualizate.

Osciloscopul analogic

In cazul unui osciloscop analogic, vizualizarea se face cu ajutorul unui tub catodic. Acesta este format dintr-un ansamblu de electrozi aflati intr-o incinta vidata de sticla si are patru zone distincte: tunul electronic, zona de focalizare, zona de deflexie si zona de postaccelerare. Tunul electronic genereaza un fascicul de electroni cu energii cinetice ridicate. Dupa iesirea din tun, fasciculul are tendinta sa se imprastie, el fiind concentrat in zona de focalizare, unde se obtine astfel o convergenta la nivelul ecranului.

Zona de deflexie este formata din perechile de placi de deflexie orizontala si verticala, care au rolul de a devia fasciculul de electroni si de a deplasa spotul la nivelul display-ului osciloscopului. In cazul tuburilor destinate functionarii la o frecventa de peste 10 MHz, exista tendinta de scadere a stralucirii imaginii. Pentru a evita acest fenomen, se introduce un anod de postaccelerare polarizat cu o tensiune foarte mare. Display-ul unui osciloscop analogic este format dintr-un strat luminiscent, depus pe fata interioara a tubului catodic. Obiectivul acestui strat este sa transforme energia cinetica a electronilor in energie luminoasa, la un randament cat mai ridicat. Elementul de baza din care este realizat ecranul este fosforul.

Osciloscopul digital

Un osciloscop digital este format dintr-un bloc analogic de conditionare a semnalelor de intrare si un bloc de memorare / esantionare. Acesta din urma esantioneaza semnalul analogic de intrare, la intervale regulate de timp. Esantioanele astfel obtinute sunt aplicate unui convertor analogic numeric, care compara amplitudinea fiecarui esantion cu un pas de cuantizare. Raportul dintre cele doua marimi, rotunjit la cel mai apropiat intreg, este rezultatul conversiei. Astfel, semnalul este reprezentat sub forma unei succesiuni de numere, scris intr-un cod binar. Acest semnal este apoi digitizat, adica exprimat numeric, sub aceasta forma fiind aplicat unui microcalculator.

Comentarii Facebook

You Might Also Like

No Comments

    Leave a Reply