Mierea de albine – nutriție și sănătate. Efecte fiziologice (II) | Elena blog
Diet&Health

Mierea de albine – nutriție și sănătate. Efecte fiziologice (II)

In scurta postare de astăzi continuăm sinteza cunoscutului articolului „Mierea pentru nutritie si sanatate “ de Stefan Bogdanov s.a. de la  Centrul de Cercetare Apicola din Berna, Elvetia. Acum vom avea in vedere cateva chestiuni de ordin nutritiv din mai multe puncte de vedere. Repetăm faptul că acest studiu deosebit, tradus și in limba romana, este o sinteză veritabila, stiintifica si bine documentată (169 de cărți și studii despre miere!) în ce priveste mierea și nutriția.

Mierea si activitatea antimicrobiana, antivirala si antiparazitara.

Mierea inhiba cresterea microorganismelor si fungilor. Efectul antibacterian al mierii in principal in cazul bacteriilor gram-pozitive este bine documentata. Atat efectele bacteriostatice cat si bactericide au fost raportate in cazul mai multor tulpini, multe dintre ele fiind patogene.

De unde efectul antimicrobian al mierii?

Efectul antimicrobian al mierii este dat de diverse substante componente si depinde de originea botanica a mierii. Cu cat mierea are un continut de apa mai scazut cu atat inhiba cresterea bacteriana. Glucozoxidaza din miere produce un agent antibacterian – peroxidul de hydrogen, dar capacitatea de producere a peroxidului depinde de activitatea catalazica din miere.

Exista deasemenea si alte substante non-peroxidice cu efect antibacterian in functie de originea mierii si compozitia chimica ca de ex. acizii aromatici, o serie de alti compusi necunoscuti inca cu proprietati chimice, dar si fenolii si flavonoizii. PH-ul scazut al mierii poate fi deasemenea responsabil pentru activitatea antibacteriana. Contrar activitatii non-peroxidice, peroxizii pot fi distrusi de caldura, lumina si conditii de depozitare.

Factori mai sus amintiti au o activitate antibacteriana mai mare in cazul mierii florale decat la mierea de mana. Astfel, pentru o activitate atibacteriana optima, mierea trebuie sa fie depozitata la rece, in locuri intunecoase si consumata cat mai repede dupa recoltare.

Efecte antioxidante

Termenul de stres oxidativ descrie lipsa de echilibru intre productia de radicali liberi si activitatea protectoare antioxidanta intr-un anumit organism. Protectia impotriva oxidarii se considera a fi factorul preventiv in anumite boli. Modificarea oxidativa a lipoproteinelor este considerata a fi un important factor in arterioscleroza.

Activitatea antioxidativa a polifenolilor poate fi masurata in vitro prin compararea capacitatii de absorbtie a radicalilor (ORAC) cu concentratia totala a fenolilor (Tabel 7). Exista o corelatie semnificativa intre activitatea antioxidanta, continutul in fenoli si inhibarea oxidarii lipoproteinelor in vitro din serul sangvin uman. Mai mult, intr-un sistem model de peroxidare a lipidelor, mierea de hrisca a demonstrat o activitate antioxidanta asemanator a 1 mM α-tocoferol.

Influenta ingestiei de miere asupra capacitatii antioxidative a plasmei a fost testata in doua studii. In primul studiu, persoanele din experiment au primit sirop de porumb sau miere de hrisca cu capacitate antioxidanta in doza de 1.5 g/kg greutate corp. In comparatie cu lotul martor hranit cu zahar, administrarea mierii a condus la o crestere atat a activitatii antioxidante dar si a capacitatii reducatoare a serumului.

In experimentul al doilea subiectii au primit o dieta suplimentata zilnic cu miere in cantitate de 1.2 g/kg greutate corporala. Rezutatele analizeor au aratat o crestere a agentilor antioxidanti: concentratia de vitamina C a crescut cu 47%, concentratia de β-caroten a crescut cu 3%, acidul uric cu 12% si glutation-reductaza a crescut cu 7%.

Trebuie sa retinem ca activitatea antioxidanta depinde de originea botanica a mierii si variaza intr-o mare masura de la o sursa botanica la alta.

Impactul temperaturii in timpul conditionarii si perioadei de depozitare asupra capacitatii antioxidante a mierii de hrisca si trifoi a fost recent analizata. Procesarea mierii de trifoi nu i-a redus capacitatea antioxidanta dar depozitarea timp de 6 luni i-a redus capacitatea antioxidanta cu aproximativ 30%.

Dupa o anumita perioada de stocare capacitatea antioxidanta a mierii conditionate sau mierii recoltate neconditionate a fost similara. Intr-un alt studiu, atat activitatea antioxidanta cat si formarea de pigmenti inchisi la culoare au crescut dupa tratament termic si depozitare.

Diverse efecte fiziologice

Influenta mierii asupra productiei de anticorpi impotriva antigenilor dependenti de timus a fost investigata la oi, pe probe de sange, studiindu-se celulele rosii, dar si la soareci in ceea ce priveste antigenii independenti de timus in infectia cu Escherichia coli.

Consumul de miere pe cale orala stimuleaza productia de anticorpi in timpul raspunsului imunitar primar si secundar fata de antigenii dependenti si independenti de timus. In experimentele pe animale s-a constatat ca mierea prezinta o actiune imunosupresoare.

Aceasta ar putea explica ipoteza ca administrarea de miere poate elimina alergia (sensibilitatea) la polen.

Intr-un studiu efectuat pe pacienti (oameni) care au primit zilnic o dieta suplimentata cu 1.2 g miere/kg greutate corp s-au obtinut urmatoarele rezultate pe analiza serica: crestere: monocite cu 50 %, fier cu 20%, cupru cu 33%, crestere usoara: procentul de limfocite si eozinofile, zinc, magneziu, hemoglobina si trombocite scadere: feritina cu 11%, immunoglobulina E cu 34%, aspartat-transaminazele cu 22%, alanintransaminazele cu 18%, acid lactic-dehidrogenaza cu 41%, creatinin- kinaza cu 33% si a zaharului rapid cu 5%.

Putem conchide aceste observatii cu faptul ca apiterapia, care nu se mai afla chiar la inceputurile sale, pentru a avea substanta stiintifica se bazeaza tocmai pe aceste realitati.

Facebook Comments

You Might Also Like